Conceptele de bază ale JavaScriptului

JavaScript este un limbaj de programare folosit în principal pentru programarea web și are mai multe concepte de bază care trebuie înțelese pentru a putea scrie cod JavaScript eficient.

Acestea includ:

  1. Variabile: Variabilele sunt utilizate pentru a stoca date temporare sau permanente în memorie. Acestea pot fi definite utilizând cuvântul cheie var, let, sau const.
  2. Tipuri de date: JavaScript are mai multe tipuri de date, inclusiv string-uri, numere, boolean-uri, obiecte, funcții și altele.
  3. Operatori: JavaScript are mai mulți operatori, inclusiv operatori matematici, de atribuire, relaționali și logici. Acești operatori sunt utilizați pentru a manipula datele și a efectua operațiuni pe ele.
  4. Funcții: Funcțiile sunt utilizate pentru a executa o anumită acțiune. Acestea pot fi definite utilizând sintaxa funcției standard sau utilizând funcțiile lambda.
  5. Obiecte: Obiectele sunt utilizate pentru a stoca și organiza date în proprietăți și metode. Acestea pot fi definite utilizând clasa de obiecte sau funcția constructor, sau utilizând literalul de obiect.
  6. Metode: Metodele sunt funcții definite într-un obiect și sunt utilizate pentru a manipula datele stocate în obiect.
  7. Evenimente: Evenimentele sunt utilizate pentru a reacționa la acțiuni utilizatorului, cum ar fi click-ul sau hover-ul. Acestea sunt utilizate în special în programarea web pentru a face paginile interactive.

Acestea sunt doar câteva dintre conceptele de bază ale JavaScript-ului. Pentru a înțelege mai bine JavaScript, este important să învățați cum să utilizați aceste concepte pentru a scrie cod eficient și ușor de citit.

Sintaxa JavaScript se referă la regulile și convențiile care trebuie respectate atunci când se scrie cod JavaScript. Aceste reguli includ utilizarea unor caractere speciale și a cuvintelor cheie pentru a defini variabile, funcții, obiecte și alte elemente de programare.

Caracterele de bază ale sintaxei JavaScript includ:

  1. Litere și cifre: JavaScript permite utilizarea literelor și cifrelor pentru a defini variabile și funcții.
  2. Operatori: JavaScript are mai mulți operatori, inclusiv operatori matematici (+, -, *, /), de atribuire (=, +=, -=), relaționali (==, !=, <, >) și logici (&&, ||, !).
  3. Caractere speciale: JavaScript utilizează o serie de caractere speciale, cum ar fi parantezele (), acoladele {}, coloanele :, punctul și virgula ;, punctul ., și multe altele.
  4. Cuvinte cheie: JavaScript are un număr de cuvinte cheie, cum ar fi if, else, while, for, function, și altele. Aceste cuvinte cheie sunt utilizate pentru a defini structurile de control a fluxului de date și alte elemente de programare.

Sintaxa JavaScript este împărțită în blocuri de cod care sunt delimitate de acolade {} și sunt utilizate pentru a organiza și structura codul. În plus, JavaScript utilizează punctul și virgula ; pentru a separa instrucțiunile și pentru a marca sfârșitul unei instrucțiuni.

În general, sintaxa JavaScript este relativ ușor de învățat, dar este important să se respecte regulile și convențiile de codare pentru a asigura o scriere corectă și eficientă a codului.

Respectarea regulilor și convențiilor de codare în JavaScript este importantă pentru a asigura o scriere corectă, ușor de înțeles și de întreținut.

Iată o listă mai detaliată a regulilor și convențiilor de codare în JavaScript:

  1. Indentarea codului: Utilizați o metodă consecventă de indentare a codului, cum ar fi o tabulare sau două sau patru spații. Acest lucru facilitează citirea și înțelegerea codului. Încercați să nu amestecați spații și tab-uri, pentru că poate cauza probleme în anumite editor de text sau ide.

Indentarea are o legătură strânsă cu JSON (JavaScript Object Notation). JSON este un format de date text bazat pe sintaxa JavaScript, care este utilizat pentru a transmite și a stoca date între aplicații.

JSON folosește indentarea pentru a face datele mai ușor de citit și de înțeles pentru oameni. De exemplu, următorul cod JSON este greu de citit fără indentare:

{"nume":"John","varsta":30,"oras":"New York"}

Cu toate acestea, dacă utilizăm indentarea, datele devin mult mai ușor de citit și de înțeles:

{
  "nume": "John",
  "varsta": 30,
  "oras": "New York"
}

Indentarea este o convenție comună pentru a face codul și datele mai ușor de citit și de înțeles. De aceea, este important să folosim o indentare consecventă și să respectăm convențiile de indentare în codul nostru și în datele JSON pe care le folosim.

  1. Numele variabilelor și funcțiilor: Numele variabilelor și funcțiilor trebuie să fie descriptive și să reflecte ceea ce fac. Utilizați camile-case sau snake_case pentru numele variabilelor și funcțiilor. Alegeți nume de variabile care să fie ușor de înțeles și care să nu creeze confuzii.
  2. Comentariile: Adăugați comentarii la codul dvs. pentru a explica ce face fiecare linie de cod și pentru a face codul mai ușor de înțeles și de întreținut. Comentariile pot fi folosite pentru a marca secțiuni ale codului sau pentru a explica o linie specifică de cod.
  3. Utilizarea constantei: Utilizați cuvântul cheie const pentru a defini constantele în locul var atunci când valoarea nu se schimbă, pentru a evita supra-scrierea accidentală a valorilor.
  4. Lungimea liniilor: Încercați să limitați lungimea liniilor la 80-100 de caractere pentru a menține o lizibilitate ușoară a codului.
  5. Utilizarea operatorilor ternari: Utilizați operatorul ternar ? : în locul declarațiilor if-else atunci când este posibil pentru a menține codul mai scurt și mai ușor de citit.
  6. Utilizarea structurilor de control a fluxului de date: Folosiți structurile de control a fluxului de date, cum ar fi for, while, do-while și switch, pentru a controla fluxul de date în cod. Aceste structuri sunt foarte importante și ajută la menținerea unui cod clar și organizat.
  7. Încapsularea codului: Încapsulați codul în funcții sau module pentru a împărți codul în bucăți mai mici și pentru a facilita reutilizarea și întreținerea codului.
  8. Evitați utilizarea var-ului: În general, evitați utilizarea cuvântului cheie var. În loc de aceasta, utilizați let și const atunci când este posibil, deoarece acestea sunt mai precise și previn supra-scrierea accidentală a valorilor.
  9. Evitați utilizarea eval: Evitați utilizarea funcției eval, deoarece poate reprezenta o problemă de securitate și poate crea vulnerabilități în codul dvs..
  10. Utilizarea blocurilor de cod: Încercați să utilizați blocuri de cod în structurile de control a fluxului de date și în funcții. Aceasta va ajuta la organizarea codului și va face mai ușoară de înțeles logica programului.
  11. Folosirea ghilimelelor: În general, utilizați ghilimele duble (” „) pentru string-uri și ghilimele simple (‘ ‘) pentru caractere.
  12. Utilizarea strict equality operatorului: În general, utilizați operatorul de egalitate strictă (===) în loc de operatorul de egalitate (==) pentru comparații. Acest lucru va face comparațiile mai precise și va preveni confuziile.
  13. Utilizarea switch statement-ului: Utilizați instrucțiunea switch pentru a verifica valori multiple ale aceleiași variabile în loc de instrucțiuni if-else în lanț. Acest lucru poate face codul mai eficient și mai ușor de citit.
  14. Controlul flow-ului: În general, încercați să evitați utilizarea instrucțiunilor break și continue în structurile de control a fluxului de date, deoarece pot face codul mai greu de citit și de înțeles.
  15. Utilizarea unor biblioteci de cod: Încercați să utilizați biblioteci de cod existente, cum ar fi jQuery sau lodash, pentru a evita rescrierea codului existent și pentru a beneficia de funcționalități suplimentare.
  16. Testarea codului: Testarea codului este o practică importantă pentru a asigura calitatea și fiabilitatea codului. Utilizați instrumente de testare, cum ar fi Jasmine sau Mocha, pentru a testa codul dvs..
  17. Utilizarea punct și virgulă: În general, este o idee bună să utilizați punctul și virgula (;) pentru a separa instrucțiunile în codul JavaScript. Acest lucru va asigura că fiecare instrucțiune este executată în mod corect.
  18. Utilizarea de șiruri de caractere: Când utilizați șiruri de caractere în cod, încercați să utilizați ghilimele duble (” „) pentru a evita problemele cu ghilimelele în interiorul șirului.
  19. Utilizarea de funcții anonime: Încercați să utilizați funcții anonime în loc de funcții numite atunci când este posibil. Acest lucru poate ajuta la creșterea performanței și la îmbunătățirea organizării codului.
  20. Numele obiectelor: Numele obiectelor trebuie să fie nume unice și descriptive. Alegeți nume scurte și descriptive care să reflecte ceea ce face obiectul.
  21. Evitați globalizarea: Încercați să evitați globalizarea, adică crearea de variabile globale, deoarece acestea pot cauza conflicte cu alte biblioteci sau cu alte părți ale codului.
  22. Utilizarea evenimentelor: În programarea web, utilizați evenimentele pentru a reacționa la acțiunile utilizatorilor, cum ar fi click-urile sau hover-urile. Acest lucru va face paginile mai interactive și mai ușor de utilizat.
  23. Tratarea erorilor: Încercați să tratați erorile și excepțiile în codul dvs. prin utilizarea instrucțiunii try-catch. Aceasta va asigura că erorile sunt gestionate în mod corespunzător și va ajuta la evitarea blocării programului.
  24. Utilizarea unei indentări constante: Este important să utilizați o indentare consecventă în întregul cod, pentru a asigura o organizare clară și ușor de înțeles.
  25. Utilizarea camelCase: Încercați să utilizați camelCase pentru numele de variabile, funcții și proprietăți ale obiectelor, deoarece aceasta este convenția comună utilizată în JavaScript.
  26. Folosirea template literals: Utilizați template literals pentru a formata șirurile de caractere. Aceasta face mai ușor de înțeles și de editat șirurile de caractere.
  27. Documentarea codului: Documentați codul dvs. pentru a face mai ușor de înțeles și de întreținut. Utilizați comentarii și alte instrumente de documentare pentru a explica structura și logica codului.

Acestea sunt câteva dintre cele mai importante reguli și convenții de codare în JavaScript. Este important să se mențină un cod curat, organizat și ușor de înțeles.

JavaScript este un limbaj de programare flexibil, care suportă o gamă largă de tipuri de date.

Iată o prezentare detaliată a tipurilor de date din JavaScript, împreună cu exemple:

  1. String: tipul de date string reprezintă o șir de caractere, care poate fi formatat cu ghilimele duble (” „) sau ghilimele simple (‘ ‘). De exemplu:
    let nume = "John";
    let mesaj = 'Bună ziua, "John"!';
    
  2. Number: tipul de date number reprezintă un număr, care poate fi întreg sau cu zecimală. De exemplu:
    let numarIntreg = 10;
    let numarZecimal = 3.14;
    
  3. Boolean: tipul de date boolean reprezintă o valoare de adevăr (true sau false). De exemplu:
    let x = 5;
    let y = 10;
    let esteMaiMic = x < y; // true
    
  4. Null: tipul de date null reprezintă o valoare goală sau necunoscută. De exemplu:
    let variabilaNula = null;
    
  1. Undefined: tipul de date undefined reprezintă o variabilă care nu a fost inițializată sau care nu are o valoare definită. De exemplu:
    let variabilaNedefinita;
    console.log(variabilaNedefinita); // undefined
    
  2. Object: tipul de date object reprezintă o valoare complexă care poate fi compusă din mai multe proprietăți și metode. De exemplu:
    let obiect = {
      nume: "John",
      varsta: 30,
      adresa: {
        strada: "Strada Plopilor",
        numar: 10
      },
      functie: function() {
        console.log("Bună ziua, numele meu este " + this.nume + "!");
      }
    };
    
  3. Array: tipul de date array reprezintă un set ordonat de valori. De exemplu:
    let fructe = ["mere", "banane", "portocale"];
    
  4. Function: tipul de date function reprezintă o funcție care poate fi apelată pentru a efectua anumite acțiuni. De exemplu:
    function aduna(numar1, numar2) {
      return numar1 + numar2;
    }
    
    let suma = aduna(5, 10); // 15
    

    Acestea sunt cele mai comune tipuri de date în JavaScript, dar există și alte tipuri, cum ar fi RegExp, Date și Symbol. Este important să cunoașteți tipurile de date pentru a putea lucra eficient cu datele în JavaScript.

În JavaScript, variabilele sunt utilizate pentru a stoca și manipula date în cadrul programelor.

Iată mai multe informații despre variabilele din JavaScript:

  1. Declararea variabilelor: Pentru a declara o variabilă în JavaScript, utilizați cuvântul cheie let, var sau const, urmat de numele variabilei. De exemplu:
    let numar = 5;
    var text = "Salut!";
    const PI = 3.14;
    
  2. Tipurile de date ale variabilelor: Variabilele în JavaScript pot stoca diferite tipuri de date, cum ar fi numere, șiruri de caractere, valori booleane, obiecte, matrice, funcții și mai multe. De exemplu:
    let numar = 10;
    let text = "Salut!";
    let esteMare = true;
    let obiect = { nume: "John", varsta: 30 };
    let fructe = ["mere", "banane", "portocale"];
    function aduna(a, b) { return a + b; }
    
  3. Inițializarea variabilelor: Variabilele pot fi inițializate cu o valoare în momentul declarării sau ulterior în cod. De exemplu:
    let numar; // declarare
    numar = 5; // inițializare ulterioară
    
    let text = "Salut!"; // declarare și inițializare în același timp
    
  4. Schimbarea valorii variabilelor: Valorile variabilelor pot fi schimbate în orice moment în cod. De exemplu:
    let numar = 5;
    numar = 10; // schimbarea valorii variabilei
    
    let text = "Salut!";
    text = "Bună dimineața!"; // schimbarea valorii variabilei
    
  5. Scope-ul variabilelor: Scope-ul unei variabile definește locația din cod în care variabila poate fi accesată. În JavaScript, există două tipuri de scope-uri: global și local. Variabilele declarate în afara oricărei funcții au un scope global, iar variabilele declarate în interiorul unei funcții au un scope local. De exemplu:
    let numar = 5; // variabilă globală
    
    function aduna(a, b) {
      let suma = a + b; // variabilă locală
      return suma;
    }
    
  6. Hoisting-ul variabilelor: Hoisting-ul este un comportament specific JavaScript, prin care toate declarațiile de variabile sunt mutate la începutul blocului curent. Aceasta înseamnă că variabilele pot fi utilizate înainte de a fi declarate. De exemplu:
    let x = 5;
    
    function test() {
      console.log(x); // undefined
      let x = 10;
    }
    
    test();
    

    Acestea sunt câteva dintre aspectele cheie ale variabilelor din JavaScript. Este important să înțelegeți cum să utilizați variabilele corect în codul dvs. pentru a stoca și manipula datele într-un mod eficient și eficace.

În JavaScript o variabilă poate fi definită ca un obiect sau o matrice.

Pentru a defini o variabilă ca un obiect, trebuie să utilizați următoarea sintaxă:

let variabilaObiect = { prop1: valoare1, prop2: valoare2, prop3: valoare3 };

În această sintaxă, variabilaObiect este numele variabilei, {} reprezintă obiectul în sine, iar prop1, prop2 și prop3 sunt numele proprietăților obiectului, iar valoare1, valoare2 și valoare3 sunt valorile asociate cu aceste proprietăți.

De exemplu, pentru a defini un obiect persoana cu proprietățile nume, varsta și oras, folosind sintaxa obiectului, puteți utiliza următorul cod:

let persoana = { nume: "John", varsta: 30, oras: "New York" };

În această sintaxă, variabilaMatrice este numele variabilei, [] reprezintă matricea în sine, iar valoare1, valoare2 și valoare3 sunt valorile stocate în matrice.

De exemplu, pentru a defini o matrice fructe cu valorile „mere”, „banane” și „portocale”, puteți utiliza următorul cod:

let fructe = ["mere", "banane", "portocale"];

În concluzie, variabilele în JavaScript pot fi definite ca obiecte sau matrice, iar acest lucru poate fi util în cazul în care doriți să stocați și să manipulați date structurate.

În JavaScript, variabilele pot fi folosite în mai multe moduri și pot fi supuse la o serie de operații.

Iată câteva dintre cele mai comune operații care pot fi realizate cu variabilele:

  1. Atribuire: Atribuirea este o operație de bază care implică stabilirea unei valori pentru o variabilă. De exemplu, puteți atribui valoarea 5 variabilei x în următorul mod:
    let x = 5;
    
  2. Operații matematice: Variabilele pot fi utilizate în operații matematice, cum ar fi adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. De exemplu, puteți aduna două variabile și atribui rezultatul unei alte variabile în următorul mod:
    let a = 5;
    let b = 10;
    let suma = a + b;
    
  3. Concatenare: Variabilele de tip șir de caractere pot fi concatenate pentru a forma un șir mai mare. De exemplu, puteți concatena două variabile de tip șir de caractere în următorul mod:
    let nume = "John";
    let prenume = "Doe";
    let numeIntreg = nume + " " + prenume;
    
  4. Incrementare și decrementare: Variabilele pot fi incrementate sau decrementate cu o unitate folosind operatorii ++ sau –. De exemplu:
    let x = 5;
    x++; // x devine 6
    
  5. Comparare: Variabilele pot fi comparate folosind operatori de comparație, cum ar fi ==, ===, !=, !==, <, >, <= și >=. De exemplu:
    let a = 5;
    let b = 10;
    let esteMaiMic = a < b; // true
    

     

Acestea sunt câteva dintre cele mai comune operații care pot fi realizate cu variabilele în JavaScript. În funcție de tipul de date al variabilei, există și alte operații specifice disponibile pentru a fi folosite.

În JavaScript, există trei tipuri de variabile: let, var și const.

  1. let: Variabilele declarate folosind cuvântul cheie „let” pot fi reatribuite și redeclarate în același scope. Aceasta înseamnă că valoarea variabilei poate fi schimbată, iar variabila poate fi redeclarată în același bloc de cod. Variabilele let sunt utilizate în general atunci când aveți nevoie de o variabilă care poate fi reatribuită.
    let nume = "John";
    nume = "Doe"; // reatribuire
    
  2. var: Variabilele declarate folosind cuvântul cheie „var” sunt variabile globale sau locale, care pot fi accesate din afara și din interiorul funcțiilor. Variabilele „var” pot fi reatribuite și redeclarată în același scope. Cu toate acestea, variabilele „var” au o serie de probleme de comportament, cum ar fi hoisting-ul și modificarea valorilor în scopul global.
    var nume = "John";
    var nume = "Doe"; // redeclarație
    
  3. const: Variabilele declarate folosind cuvântul cheie „const” nu pot fi reatribuite și nici redeclarate în același scope. Aceasta înseamnă că valoarea variabilei este fixă și nu poate fi modificată. Variabilele „const” sunt utilizate în general atunci când aveți nevoie de o valoare constantă care nu se va schimba în timpul execuției programului.
    const PI = 3.14;
    

Este important să utilizați variabilele corect în codul dvs. și să alegeți tipul potrivit de variabilă în funcție de cerințele dvs. de programare.

În JavaScript, operatorii sunt simboluri sau cuvinte cheie care sunt utilizați pentru a efectua operații matematice sau logice asupra valorilor.

Iată o listă cu principalele categorii de operatori în JavaScript:

  1. Operatori aritmetici: acești operatori sunt utilizați pentru a efectua operații matematice, cum ar fi adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. Iată câțiva dintre operatorii aritmetici:
    + (adunare)
    - (scădere)
    * (înmulțire)
    / (împărțire)
    % (restul împărțirii)
    
  2. Operatori de asignare: acești operatori sunt utilizați pentru a atribui o valoare unei variabile. Iată câțiva dintre operatorii de asignare:
    = (atribuire simplă)
    += (atribuire cu adunare)
    -= (atribuire cu scădere)
    *= (atribuire cu înmulțire)
    /= (atribuire cu împărțire)
    %= (atribuire cu restul împărțirii)
    
  3. Operatori de comparație: acești operatori sunt utilizați pentru a compara două valori. Iată câțiva dintre operatorii de comparație:
    == (egal cu)
    === (egal cu, verificând tipurile de date)
    != (diferit de)
    !== (diferit de, verificând tipurile de date)
    < (mai mic decât)
    > (mai mare decât)
    <= (mai mic sau egal cu)
    >= (mai mare sau egal cu)
    
  4. Operatori logici: acești operatori sunt utilizați pentru a efectua operații logice între două sau mai multe valori booleane. Iată câțiva dintre operatorii logici:
    && (și)
    || (sau)
    ! (negare)
    
  5. Operatori de incrementare și decrementare: acești operatori sunt utilizați pentru a crește sau scădea o variabilă cu o unitate. Iată câțiva dintre operatorii de incrementare și decrementare:
    ++ (incrementare cu o unitate)
    -- (decrementare cu o unitate)
    

     

Acești operatori pot fi utilizați în diferite combinații și ordine pentru a efectua operațiile necesare în programare. Este important să înțelegeți cum să utilizați operatorii corect în codul dvs. și să respectați ordinea de evaluare a acestora pentru a obține rezultatele corecte.

În JavaScript, operatorii nu returnează valori, ci efectuează operații pe baza valorilor primite ca argumente și produc o valoare care poate fi utilizată în cod.

De exemplu, operatorul de adunare (+) primește două valori și produce o valoare care este suma acestor două valori:

let a = 2;
let b = 3;
let rezultat = a + b; // rezultat va fi 5

În acest exemplu, operatorul de adunare (+) primește valorile 2 și 3 și produce valoarea 5, care este apoi atribuită variabilei „rezultat”.

În general, operatorii nu sunt considerați funcții și nu utilizează cuvântul cheie „return” pentru a returna o valoare. Cu toate acestea, valorile produse de operatori pot fi utilizate în cod pentru a efectua alte calcule sau pentru a modifica comportamentul programului în funcție de condițiile date.

Este important să înțelegeți cum să utilizați operatorii corect în codul dvs. și să cunoașteți valorile pe care aceștia le produc pentru a obține rezultatele dorite în programare.

Returnarea este un concept important care se referă la procesul prin care o funcție se termină și transmite o valoare către locul din cod unde a fost apelată.

Atunci când o funcție este apelată, aceasta poate să execute anumite instrucțiuni și să producă o valoare. Această valoare poate fi transmisă înapoi la locul din cod unde a fost apelată folosind cuvântul cheie „return”. De exemplu, următoarea funcție „suma” adună două numere și returnează rezultatul:

function suma(a, b) {
  return a + b;
}

let rezultat = suma(2, 3); // rezultat va fi 5

În acest exemplu, funcția „suma” primește două argumente și le adună, apoi transmite rezultatul utilizând cuvântul cheie „return”. Apoi, variabila „rezultat” primește valoarea returnată de funcția „suma”.

Returnarea este utilă în programare deoarece permite funcțiilor să producă valori care pot fi utilizate ulterior în cod. Aceste valori pot fi folosite pentru a face alte calcule sau pentru a modifica comportamentul programului în funcție de condițiile date.

Este important să înțelegeți cum să utilizați cuvântul cheie „return” în funcțiile dvs. pentru a putea transmite valori între funcții și pentru a obține rezultatele dorite în programare.

În JavaScript, argumentele sunt valorile transmise unei funcții atunci când aceasta este apelată.

Acestea sunt de obicei variabile sau constante, care sunt utilizate în interiorul funcției pentru a efectua operații sau pentru a produce rezultate.

De exemplu, următoarea funcție primește două argumente, le adună și returnează rezultatul:

function aduna(a, b) {
  return a + b;
}

let rezultat = aduna(2, 3); // rezultat va fi 5

În acest exemplu, argumentele 2 și 3 sunt transmise funcției „aduna” atunci când aceasta este apelată. Aceste valori sunt apoi folosite în interiorul funcției pentru a efectua adunarea, iar rezultatul este returnat și atribuit variabilei „rezultat”.

Este important să înțelegeți cum să utilizați argumentele în funcțiile dvs. pentru a putea efectua calcule sau operații personalizate în codul dvs. Argumentele pot fi de diferite tipuri de date, cum ar fi numere, șiruri de caractere, obiecte sau funcții, și pot fi utilizate în funcțiile dvs. pentru a efectua operații și pentru a produce rezultatele dorite.

În general, operatorii primesc valori ca argumente și produc o valoare ca rezultat al operației efectuate.

De exemplu, în următorul cod, operatorul de adunare (+) primește valorile 2 și 3 ca argumente și produce o valoare de 5:

let a = 2;
let b = 3;
let rezultat = a + b; // rezultat va fi 5

În acest exemplu, valoarea 5 este produsă de operatorul de adunare (+) și este atribuită variabilei „rezultat”.

În general, valoarea produsă de un operator poate fi atribuită unei variabile sau utilizată în alte operații sau expresii în codul dvs.

Este important să înțelegeți cum funcționează operatorii și cum să utilizați valorile pe care aceștia le produc în programare pentru a obține rezultatele dorite.

Numărul de argumente diferă la diferiți operatori în JavaScript.

Fiecare operator are o semnificație și o utilizare specifică, ceea ce poate influența numărul de argumente pe care îl primește.

De exemplu, operatorul de adunare (+) primește două argumente pentru a efectua adunarea, în timp ce operatorul de negare unară (-) primește un singur argument pentru a nega valoarea dată. Operatorul ternar (?:) primește trei argumente și este utilizat pentru a efectua o evaluare condițională.

Uneori, numărul de argumente pe care le primește un operator poate fi influențat și de contextul în care este utilizat. De exemplu, operatorul de asignare (=) primește un singur argument și este utilizat pentru a atribui o valoare unei variabile, dar acesta poate fi combinat cu alte operatori pentru a efectua operații mai complexe.

Iată o listă cu operatorii disponibili în JavaScript, împreună cu numărul de argumente pe care îl primește fiecare operator:

Operatori aritmetici:

  1. (adunare): 2 argumente
  2. (scădere): 2 argumente
  3. (înmulțire): 2 argumente
  4. / (împărțire): 2 argumente
  5. % (restul împărțirii): 2 argumente
  6. ** (ridicare la putere): 2 argumente

Operatori de asignare:

  1. = (atribuire simplă): 1 argument
  2. += (atribuire cu adunare): 2 argumente
  3. -= (atribuire cu scădere): 2 argumente
  4. *= (atribuire cu înmulțire): 2 argumente
  5. /= (atribuire cu împărțire): 2 argumente
  6. %= (atribuire cu restul împărțirii): 2 argumente
  7. **= (atribuire cu ridicare la putere): 2 argumente
    &= (atribuire cu și logic): 2 argumente
  8. |= (atribuire cu sau logic): 2 argumente
  9. ^= (atribuire cu sau exclusiv logic): 2 argumente
  10. <<= (atribuire cu deplasare la stânga): 2 argumente
  11. = (atribuire cu deplasare la dreapta): 2 argumente
  12. = (atribuire cu deplasare la dreapta cu semnul): 2 argumente

Operatori de comparație:

  1. == (egal cu): 2 argumente
  2. === (egal cu, verificând tipurile de date): 2 argumente
  3. != (diferit de): 2 argumente
  4. !== (diferit de, verificând tipurile de date): 2 argumente
  5. < (mai mic decât): 2 argumente
  6. (mai mare decât): 2 argumente
  7. <= (mai mic sau egal cu): 2 argumente
  8. = (mai mare sau egal cu): 2 argumente

Operatori logici:

  1. && (și): 2 argumente
  2. || (sau): 2 argumente
  3. ! (negare): 1 argument
  4. Operatori de incrementare și decrementare:
  5. ++ (incrementare cu o unitate): 1 argument
  6. – (decrementare cu o unitate): 1 argument
  7. Operatori bitwise:
  8. & (și logic): 2 argumente
  9. | (sau logic): 2 argumente
  10. ^ (sau exclusiv logic): 2 argumente
  11. ~ (negare pe biți): 1 argument
  12. << (deplasare la stânga): 2 argumente
  13. (deplasare la dreapta): 2 argumente
  14. (deplasare la dreapta cu umplere cu zero): 2 argumente

Operatori ternari:

  1. ? : (operator ternar): 3 argumente
Print Friendly, PDF & Email
Scroll to Top