DNS (Domain Name System) este un sistem de rețea care converteste numele de domeniu în adrese IP, permitând utilizatorilor să acceseze site-uri web și alte resurse de pe Internet prin intermediul unui nume ușor de amintit, in loc de adresa IP. DNS funcționează ca un director global al Internetului, care traduce numele de domeniu în adrese IP și înapoi.
DNS este un sistem crucial pentru funcționarea Internetului, deoarece permite utilizatorilor să acceseze site-uri web, servicii de email, servicii de cloud și alte resurse de pe Internet prin intermediul unui nume de domeniu ușor de amintit, cum ar fi „www.example.com„, în loc de o adresă IP complexă și mai puțin ușor de retinut, cum ar fi „192.168.0.1”.
DNS funcționează prin intermediul unui sistem de servere distribuite global, fiecare dintre acestea fiind responsabil pentru a rezolva numele de domeniu în adrese IP și invers. Când un utilizator accesează un site web sau o resursă de pe Internet, sistemul de operare sau browser-ul său va trimite o cerere de rezolvare a numelui de domeniu la un server DNS, care va răspunde cu adresa IP corespunzătoare.
Există mai multe tipuri de servere DNS, inclusiv servere rață, servere secundare și servere cache, care lucrează împreună pentru a asigura rapiditate și fiabilitate în procesul de rezolvare a numelui de domeniu. În plus, există mai multe zone de autoritate DNS, fiecare având control asupra unui subdomeniu specific, cum ar fi „com”, „org”, „edu”, etc.
DNS joacă un rol crucial în funcționarea Internetului, permitând utilizatorilor să acceseze resurse de pe Internet prin intermediul unui nume de domeniu ușor de amintit, și asigurând o rezolvare rapidă și fiabilă a numelui de domeniu în adrese IP.
Subdomeniile din care sunt alcătuite adresele de domeniu, precum „com”, „net”, „org”, „edu”, etc., sunt cunoscute sub numele de „extensii de top-level domain” (TLD) sau „domenii de top-level”. Fiecare extensie de top-level domain are o anumită semnificație și utilizare specifică.
Unele dintre cele mai cunoscute extensii de top-level domain sunt:
- „.com” – utilizat pentru site-uri comerciale și de afaceri
- „.net” – utilizat inițial pentru servicii de rețea, dar acum poate fi utilizat pentru orice tip de site web
- „.org” – utilizat pentru organizații neguvernamentale și alte organizații non-profit
- „.edu” – utilizat pentru instituții educaționale
În plus față de acestea, există mii de alte extensii de top-level domain, cum ar fi „.gov” pentru guvernul SUA, „.uk” pentru Marea Britanie, „.fr” pentru Franța, etc., fiecare având o anumită utilizare specifică.
Subdomeniile pot fi utilizate pentru a organiza site-urile web și alte resurse pe Internet, oferind utilizatorilor și administratorilor de site-uri o modalitate de a identifica și organiza resursele relevante. De exemplu, un site web pentru o universitate poate avea adresa „www.university.edu„, unde „university” este subdomeniul și „.edu” este extensia de top-level domain.
Serverele DNS nu sunt interconectate în timp real, în sensul că nu există o legătură constantă între ele care să permită schimbul de informații în timp real.
În schimb, serverele DNS comunică prin intermediul unei cereri și a unui răspuns.
Când un client trimite o cerere de rezolvare a numelui de domeniu la un server DNS, acesta poate fi configurat să se folosească de cache-ul său local pentru a încerca să găsească adresa IP corespunzătoare. Dacă informația nu se găsește în cache, serverul poate trimite o cerere către un alt server DNS pentru a obține informația necesară. Acest proces poate continua, până când serverul final răspunde cu adresa IP corespunzătoare.
Acest sistem de interogare și răspuns permite unui server DNS să aibă acces la informațiile actualizate despre adresele IP ale site-urilor web și altor resurse de pe Internet, dar nu există o legătură constantă între serverele DNS. Acest lucru ajută la distribuirea încărcării de pe serverele DNS și la asigurarea fiabilității sistemului în ansamblu.
Propagarea unui domeniu se referă la procesul prin care informațiile despre un domeniu sunt actualizate și distribuite la serverele DNS din întreaga lume. Propagarea are loc atunci când se efectuează modificări la informațiile despre un domeniu, cum ar fi adăugarea sau modificarea unei adrese IP pentru un site web sau a unei adrese de email.
După ce informațiile despre un domeniu sunt actualizate pe serverul DNS principal, acestea trebuie să fie propagate la serverele DNS secundare. Procesul de propagare poate dura de la câteva minute la câteva ore, în funcție de numărul de servere DNS secundare implicate și de viteza cu care acestea se actualizează.
Este important să se înțeleagă că propagarea unui domeniu nu afectează întotdeauna accesibilitatea imediată a site-ului web sau a altor resurse asociate cu acel domeniu. În general, serverele DNS și cache-urile lor pot încă să ofere informații vechi despre un domeniu chiar și după ce informațiile au fost actualizate și propagate. De aceea, este posibil să fie necesar un timp suplimentar pentru ca toate serverele DNS și cache-urile lor să se actualizeze cu informațiile noi.
Dacă ai un server DNS, este necesar să-l înregistrezi cu un furnizor de înregistrări de domenii sau cu o autoritate de top-level (TLD) pentru a permite comunicarea cu restul serverlor DNS. Înregistrarea permite serverului tău să fie recunoscut ca fiind un server autorizat care poate oferi informații despre domeniile pe care le găzduiești.
Fără înregistrare, alte servere DNS nu vor avea încredere în informațiile oferite de serverul tău și nu vor solicita informații despre domeniile tale. Acest lucru înseamnă că vizitatorii nu vor putea accesa site-urile web sau alte resurse asociate cu domeniile tale, deoarece nu vor fi îndrumați către adresa IP corespunzătoare.
Procesul de înregistrare poate varia în funcție de furnizor și de TLD, dar de obicei implică completarea unui formular online și plata unei taxe anuale. Este important să înțelegi regulile și cerințele asociate cu înregistrarea unui server DNS, cum ar fi frecvența de actualizare a informațiilor și modul în care se asigură securitatea informațiilor stocate pe server.
Înregistrarea unui domeniu și înregistrarea unui server DNS sunt procese diferite.
Înregistrarea unui domeniu se referă la rezervarea unui nume unic pentru un site web sau altă resursă online. Aceasta implică completarea unui formular online și plata unei taxe anuale la un furnizor de înregistrări de domenii sau la o autoritate de top-level (TLD). Înregistrarea unui domeniu este necesară pentru a avea un nume unic și memorabil pentru site-ul tău web sau pentru alte resurse online.
Înregistrarea unui server DNS, pe de altă parte, se referă la configurarea unui server pentru a găzdui și gestiona informațiile despre unul sau mai multe domenii. Aceasta implică configurarea serverului tău pentru a stoca informațiile despre domeniile tale și a permite accesul la aceste informații de către alte servere DNS. Înregistrarea unui server DNS este necesară pentru a permite accesibilitatea site-urilor tale web sau a altor resurse online asociate cu domeniile tale.
În concluzie, înregistrarea unui domeniu este importantă pentru a avea un nume unic pentru resursele tale online, în timp ce înregistrarea unui server DNS este importantă pentru a permite accesibilitatea acestor resurse. Ambele procese sunt necesare pentru a avea un site web sau alte resurse online funcționale și accesibile pentru vizitatori.
